înspăimântare
română
Etimologie
Din a (se) înspăimânta.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului înspăimântare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înspăimântare | înspăimântări |
| Articulat | înspăimântarea | înspăimântările |
| Genitiv-Dativ | înspăimântării | înspăimântărilor |
| Vocativ | înspăimântare | înspăimântărilor |
- (rar) acțiunea de a (se) înspăimânta și rezultatul ei; spaimă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online