înstruna

română

Etimologie

Din în- + strună.

Pronunție

• AFI: /ɨn.stru'na/

Verb

Conjugarea verbului înstruna
Infinitiv	a înstruna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înstrunez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înstruneze
Participiu	înstrunat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a acorda un instrument muzical cu coarde.
2. (v.tranz.) a strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni.
3. (v.tranz.) (fig.) a reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni.

Cuvinte derivate

• destruna
• înstrunare
• înstrunat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online