însuti

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + sută.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.su'ti/


Verb


Conjugarea verbului
însuti
Infinitiv a însuti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
însutesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să însutească
Participiu însutit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a spori, a mări de o sută de ori; (p.ext.) a face mult mai mare, mult mai numeros.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe