întâlni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în + tâlni (înv. „a întâlni”, probabil origine maghiară).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tɨlˈni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) întâlni
Infinitiv a (se) întâlni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) întâlnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) întâlnească
Participiu întâlnit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl. recipr.) a da de cineva sau de ceva; a se afla în prezența cuiva sau a ceva.
    Când v-ați întâlnit ultima oară?
  2. (despre linii geometrice sau topografice) a (se) atinge, a (se) intersecta într-un punct.
  3. (v.refl. recipr.) a se vedea cu cineva în urma unei înțelegeri prealabile; a avea întrevedere cu cineva.
  4. (v.tranz.) a găsi; a descoperi.
  5. (de obicei în construcții negative) a da peste..., a avea parte de...
  6. (v.tranz. și refl.) a (se) găsi, a (se) afla.
  7. (v.tranz. și refl. recipr.) a avea pe cineva drept adversar într-o competiție sportivă; a se lupta, a se confrunta cu cineva într-o competiție sportivă.
    Echipele se întâlnesc mâine.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din întâlni.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru întâlni.

Referințe