întâmplător
română
Etimologie
Din a (se) întâmpla + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tɨm.plə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului întâmplător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | întâmplător | întâmplători |
| Feminin | întâmplătoare | întâmplătoare |
| Neutru | întâmplător | întâmplătoare |
- (adesea adverbial) care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online