întemeiere
română
Etimologie
Din a întemeia.
Pronunție
- AFI: /ɨn.te.me'je.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întemeiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întemeiere | întemeieri |
| Articulat | întemeierea | întemeierile |
| Genitiv-Dativ | întemeierii | întemeierilor |
| Vocativ | întemeiere | întemeierilor |
- acțiunea de a (se) întemeia și rezultatul ei; înființare, instituire, fundare.
- (fig.) consolidare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online