întemeietoare
română
Etimologie
Din întemeietor.
Pronunție
- AFI: /ɨn.te.me.je'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întemeietoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întemeietoare | întemeietoare |
| Articulat | întemeietoarea | întemeietoarele |
| Genitiv-Dativ | întemeietoarei | întemeietoarelor |
| Vocativ | întemeietoareo | întemeietoarelor |
- persoană care a întemeiat ceva; fondatoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online