întemeietor

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a întemeia + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.te.me.je'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
întemeietor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întemeietor întemeietori
Articulat întemeietorul întemeietorii
Dativ-Genitiv întemeietorului întemeietorilor
Vocativ întemeietorule întemeietorilor
  1. persoană care a întemeiat ceva; fondator, ctitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe