întemnița

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + temniță.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tem.ni'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
întemnița
Infinitiv a întemnița
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întemnițez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întemnițeze
Participiu întemnițat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a vârî în temniță.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe