întemnițare
română
Etimologie
Din a întemnița.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tem.ni'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întemnițare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întemnițare | întemnițări |
| Articulat | întemnițarea | întemnițările |
| Genitiv-Dativ | întemnițării | întemnițărilor |
| Vocativ | întemnițare | întemnițărilor |
- acțiunea de a întemnița și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online