întindere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a întinde.

Pronunție

  • AFI: /ɨn'tin.de.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întindere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întindere întinderi
Articulat întinderea întinderile
Genitiv-Dativ întinderii întinderilor
Vocativ întindere întinderilor
  1. faptul de a (se) întinde; extensiune în spațiu; dezvoltare, creștere; răspândire.
  2. (med.) (și în sintagma întindere musculară) solicitare a fibrelor musculare (de obicei de la membre) peste posibilitățile lor de întindere, ajungând până la ruptură.
  3. (concr.) suprafață a unui lucru sau a unui loc; loc, spațiu întins.
  4. distanță.
  5. (muz.) ambitus.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe