întretăia
română
Etimologie
Din între- + a tăia (după franceză entrecouper).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului întretăia | |
| Infinitiv | a întretăia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
întretai |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să întretaie |
| Participiu | întretăiat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. recipr.) (despre linii, drumuri etc.) a se intersecta, a se încrucișa.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online