învățător

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a învăța + sufixul -ător.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
învățător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învățător învățători
Articulat învățătorul învățătorii
Dativ-Genitiv învățătorului învățătorilor
Vocativ învățătorule învățătorilor
  1. persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor.
  2. persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl.
  3. inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
învățător
Singular Plural
Masculin învățător învățători
Feminin învățătoare învățătoare
Neutru învățător învățătoare
  1. (înv.) care învață, care sfătuiește.


Traduceri

Referințe