învățătorime

română

Etimologie

Din învățător + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /ɨn.və.ʦə.to'ri.me/

Substantiv

Declinarea substantivului învățătorime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învățătorime	invariabil
Articulat	învățătorimea	invariabil
Genitiv-Dativ	învățătorimii	invariabil
Vocativ	învățătorime	invariabil

1. totalitatea învățătorilor; mulțime de învățători.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online