învăluire
română
Etimologie
Din a învălui.
Pronunție
- AFI: /ɨn.və.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învăluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învăluire | învăluiri |
| Articulat | învăluirea | învăluirile |
| Genitiv-Dativ | învăluirii | învăluirilor |
| Vocativ | învăluire | învăluirilor |
- acțiunea de a (se) învălui și rezultatul ei; învelire, acoperire; (fig.) revărsare.
- încercuire a inamicului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online