învecina
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.ve.ʧi'na/
Verb
| Conjugarea verbului învecina | |
| Infinitiv | a învecina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
învecinez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să învecineze |
| Participiu | învecinat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. recipr.) a fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online