învins

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a învinge.

Pronunție

  • AFI: /ɨnˈvins/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
învins
Singular Plural
Masculin învins învinși
Feminin învinsă învinse
Neutru învins învinse
  1. (adesea substantivat) biruit, înfrânt; (p.ext.) supus.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din învinge.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru învinge.

Referințe