üben

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

germană

(Deutsch)

Etimologie

De origine germanică bazată pe rădăcina *ôb.

Pronunție

  • AFI: /ˈyːbən/


Verb


Conjugarea verbului
üben
Infinitiv üben
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
übst
übt
Indicativ imperfect übte
Participiu perfect geübt
Verb auxiliar haben
  1. a practica, a exersa
    Schreiben üben.

Sinonime

Cuvinte derivate