(Deutsch)
Etimologie
De origine germanică bazată pe rădăcina *ôb.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
üben |
| Infinitiv |
üben |
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg. |
übst
übt |
| Indicativ imperfect |
übte |
| Participiu perfect |
geübt |
| Verb auxiliar |
haben |
- a practica, a exersa
- Schreiben üben.
Sinonime
Cuvinte derivate