şoarece

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Cuvinte derivate 1.3.3 Cuvinte compuse 1.3.4 Expresii 1.3.5 Traduceri 1.3.6 Referinţe

română

Etimologie

Din lat. sorex, -icis.

Pronunţie

• AFI: /'ʃo̯a.re.ʧe/

Substantiv

Declinarea substantivului şoarece
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	şoarece	şoareci
Articulat	şoarecele	şoarecii
Dativ-Genitiv	şoarecelui	şoarecilor
Vocativ	'	'

1. (Mus musculus) animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenuşiu-închis, cu botul ascuţit şi cu coada lungă şi subţire.

Sinonime

• 1: (reg.) paruş, şoacăţ

Cuvinte derivate

• şoricel, şoricuţ, şoricaş

Cuvinte compuse

• şoarece alunar
• şoarece bălţat
• şoarece de bibliotecă
• şoarece de birou
• şoarece de câmp
• şoarece-de-mare
• şoarece de pădure

Expresii

• A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâţa (sau ca pisica) cu şoarecele = se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna
• I-au mas şoarecii în pântece (sau burtă) = se spune despre un om foarte flămând
• A se juca (cu cineva) ca mâţa (sau ca pisica) cu şoarecele = a-şi bate joc de cineva, ţinându-l într-o situaţie incertă
• (A nu scăpa) nici în gaură (sau nici în bortă) de şoarece = (a nu se putea salva) nici în cea mai ferită ascunzătoare
• În gaură (sau în bortă) de şoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de şarpe

Traduceri

Referinţe

• DEX online