şti
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /ʃti/
Verb
| Conjugarea verbului (se) şti |
|
| Infinitiv | a (se) şti |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) ştiu |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) ştie |
| Participiu | ştiut |
| Conjugare | IV |
I.
- (v.tranz şi intranz.) (folosit şi absol.) a avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte.
- (v.tranz.) a lua cunoştinţă de...; a afla, a auzi.
- Să şti cu toţii ce-ai făcut.
- (v.tranz.) a cunoaşte pe cineva (din toate punctele de vedere).
- Îl ştiu din tinereţe.
- (v.refl.) a se cunoaşte pe sine, a avea cunoştinţă că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel.
- (v.refl. recipr.) a se cunoaşte unul pe altul; a avea legături de prietenie.
- Ne ştim de mici; îl ştiu ca pe un cal breaz.
- (v.intranz.) a ţine seamă de ceva, a lua în consideraţie; a avea teamă sau respect de cineva.
- Ştiu eu soluţia problemei.
- (v.tranz.) a recunoaşte pe cineva sau ceva drept...
- a avea parte de ceva, a se bucura de ceva.
- (v.intranz.) a se interesa de..., a se îngriji de...
II.
- (v.tranz.) a poseda cunoştinţe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o ştiinţă, o artă etc.
- Ştiu trei limbi străine.
- a vorbi şi a înţelege o anumită limbă.
- Ştiţi franceza?
- a se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare.
- a putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva.
- a fi hotărât să facă ceva.
- a ţine minte, a-şi aminti.
- Şti cum erai acum doi ani?
- a-şi da seama, a înţelege, a pricepe.
- a prevedea.
- a presupune, a bănui.
- a avea certitudinea, a fi sigur de ceva.
- (v.refl. impers.) a fi lucru bine cunoscut.
Sinonime
I.
II.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuţiuni
- (loc. adv.) Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză.
- Pe neştiute = a) fără să-şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş, tiptil.
Expresii
- (tranz., absol.) Nu ştiu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic
- Ştiu eu (sau ştii tu etc.) ce ştiu (sau ştii etc.) sau las' că ştiu eu = se spune pentru a arăta că cineva cunoaşte bine o situaţie şi că nu poate fi indus în eroare
- Ştii ce? sau ştii ceva?, ştii una? = fii atent la ce-ţi spun, ascultă ceea ce am să-ţi spun
- (Numai) Dumnezeu ştie sau ştie Dumnezeu = se spune pentru a sprijini o afirmaţie sau o negaţie
- Dumnezeu (mai) ştie sau dracul (mai) ştie = se spune pentru a exprima o nedumerire, neputinţa de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranţă
- (intranz.) A-i şti (cuiva) de urmă = a şti unde se află cineva
- Pe cât (sau după cât) ştiu = după informaţiile pe care le am
- A şti carte = a şti să scrie şi să citească; p. ext. a avea cunoştinţe temeinice într-un domeniu, a fi învăţat
- A şti pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greşeală
- A nu (mai) şti ce să (se) mai facă = a nu mai găsi nici o soluţie pentru a ieşi dintr-o încurcătură
- A nu mai şti ce să facă de... = a fi copleşit de...
- A nu şti de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru
- (absol.) Ştiu eu? = exprimă o îndoială, o nesiguranţă, o şovăire
- A nu şti ce vrea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a şovăi
- A nu (prea) şti multe = a riposta îndată (la provocarea cuiva)
- Mai ştii sau mai ştiu (şi) eu, mai ştii păcatul, de unde ştii!? = se prea poate, nu poţi fi sigur că nu e aşa
- Nu ştiu cum = în mod inexplicabil
- A fi nu ştiu cum = a fi ciudat, bizar
- A-i fi (cuiva) nu ştiu cum să... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil să...
- (substantivat) Un nu ştiu cum sau un nu ştiu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit
- (intranz.) A nu şti de glumă = a fi supărăcios
- Să ştiu (bine) că... sau de-aş şti că... = chiar dacă...
Traduceri
a poseda în memorie pe baza experienţei sau a studiului; a cunoaşte
|
|
