ştiinţă

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Antonime 1.3.3 Cuvinte compuse 1.3.4 Expresii 1.3.5 Traduceri

română

Etimologie

Din şti + inţă (sau din fr. science).

Pronunţie

• AFI: /ʃti'in.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului stiinţă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stiinţă	ştiinţe
Articulat	ştiinţa	ştiinţele
Dativ-Genitiv	ştiinţei	ştiinţelor
Vocativ	ştiinţo	ştiinţelor

1. faptul de a avea cunoştinţă de ceva, de a fi informat sau să ai cunoaştere.
2. pregătire intelectuală, învăţătură, erudiţie.
3. ansamblu de cunoştinţe dintr-un anumit domeniu al cunoaşterii; cunoştinţe despre natură, societate şi gândire.

Sinonime

1. disciplină, învăţătură, sapienţă, scientică, scientologie, erudiţie, cuget

Antonime

1. neştiinţă

Cuvinte compuse

1. om de ştiinţă

Expresii

• Cu (sau fără) ştiinţă = (in)conştient
• Cu bună ştiinţă = având cunoştinţa deplină a faptelor
• Ştiinţă de carte = cunoştinţe de scriere şi de citire

Traduceri