ştiucă
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din bg. štuka. Cf. scr. štuka.
Pronunţie
- AFI: /'ʃtju.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ştiucă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ştiucă | ştiuci |
| Articulat | ştiuca | ştiucile |
| Dativ-Genitiv | ştiucii | ştiucilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (Esox lucius) peşte răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulţi dinţi şi cu botul turtit ca ciocul de raţă.
- (pop.) avion german de bombardament, folosit în al doilea război mondial.
Sinonime
- 1: (pop.) lupul-bălţii, (reg.) mârliţă
Cuvinte compuse
Traduceri
peşte
|
|
