șănțurel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șanț + sufixul -urel.

Pronunție

  • AFI: /ʃən.ʦu'rel/


Substantiv


Declinarea substantivului
șănțurel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șănțurel șănțurele
Articulat șănțurelul șănțurelele
Genitiv-Dativ șănțurelului șănțurelelor
Vocativ șănțurelule șănțurelelor
  1. șănțuleț.


Traduceri

Referințe