șantaj
română
Etimologie
Din franceză chantage.
Pronunție
- AFI: /ʃan'taʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului șantaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șantaj | șantajuri |
| Articulat | șantajul | șantajurile |
| Genitiv-Dativ | șantajului | șantajurilor |
| Vocativ | șantajule | șantajurilor |
- constrângere exercitată asupra cuiva prin amenințarea cu divulgarea unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul; mijloc întrebuințat în acest scop.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online