școală
română
Etimologie
Inevitabil din latină schola < greacă σχολεῖον (scholeion, "timp liber, răgaz") prin rusă школа (škola). Confer poloneză szkoła.
Pronunție
- AFI: /'ʃko̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului școală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | școală | școli |
| Articulat | școala | școlile |
| Genitiv-Dativ | școlii | școlilor |
| Vocativ | școalo | școlilor |
- instituție de învățământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituție.
- A plecat la școală.
- localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus.
- totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ.
- (fig.) izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învățătură, experiență dobândită pe această cale.
- (fig.) curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări.
- Școala flamandă.
Sinonime
- 1: învățătură, studiu
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A face școală = a avea un număr de adepți
Traduceri
instituție de învățământ elementar
|
|