ședință

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a ședea + sufixul -ință (după franceză séance).

Pronunție

  • AFI: /ʃeˈdin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ședință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ședință ședințe
Articulat ședința ședințele
Genitiv-Dativ ședinței ședințelor
Vocativ ședință ședințelor
  1. adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituții, pentru a discuta, pentru a dezbate și a hotărî ceva.
  2. dezbatere a unei cauze în fața unei instanțe judecătorești.
  3. interval de timp în care se face o expunere, se execută o acțiune, se aplică un tratament medical etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe