șirag

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din maghiară seregmulțime, trupă” (cu unele sensuri după șir). Confer poloneză szereg.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
șirag
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șirag șiraguri
Articulat șiragul șiragurile
Genitiv-Dativ șiragului șiragurilor
Vocativ șiragule șiragurilor
  1. șir.
  2. grup de soldați așezați în linie de bătaie.
  3. mulțime de mărgele înșirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoabă la gât.
  4. mulțime de obiecte de același fel, înșirate ca mărgelele pe un fir (de sfoară sau pe o sârmă).

Locuțiuni

  • (loc.adv.) În șirag = unul după altul.


Traduceri

Anagrame

Referințe