șiret

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă șerit.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
șiret
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șiret șireturi
Articulat șiretul șireturile
Genitiv-Dativ șiretului șireturilor
Vocativ șiretule șireturilor
  1. bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte.
  2. fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei.
  3. sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din turcă șirret.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
șiret
Singular Plural
Masculin șiret șireți
Feminin șireată șirete
Neutru șiret șirete
  1. care știeprofite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid.
  2. plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil.
  3. care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor.
    Privire șireată.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe