șiretlic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă șirretlik.

Pronunție

  • AFI: /ʃi.re'tlik/


Substantiv


Declinarea substantivului
șiretlic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șiretlic șiretlicuri
Articulat șiretlicul șiretlicurile
Genitiv-Dativ șiretlicului șiretlicurilor
Vocativ șiretlicule șiretlicurilor
  1. procedeu, faptă de om șiret; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug.


Traduceri

Anagrame

Referințe