șmecheri

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șmecher.

Pronunție

  • AFI: /ʃme.ke'ri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) șmecheri
Infinitiv a (se) șmecheri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) șmecheresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) șmecherească
Participiu șmecherit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a păcăli, a înșela (printr-o șmecherie).
    M-ai șmecherit!
  2. (v.tranz. și refl.) (fam.) a facedevină sau a deveni șmecher, isteț.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe