șnițel

Șnițel cu cartofi

română

Etimologie

Din germ. Schnitzel.

Pronunție

• AFI: /'ʃni.ʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului șnițel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șnițel	șnițele
Articulat	șnițelul	șnițelele
Dativ-Genitiv	șnițelului	șnițelelor
Vocativ	'	'

1. preparat culinar făcut dintr-o felie subțire de carne, bătută cu ciocanul de lemn, trecută succesiv prin făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime.

Cuvinte apropiate

• escalop

Expresii

• (adol., iron.) A avea un metru și trei atmosfere/ș-un șnițel = a fi firav/prizărit

Traduceri

un tip de escalop

bulgară: шницел (Български) m. cehă: řízek (Česky) m. engleză: cutlet (English), escalope (English) franceză: escalope (Français) f. germană: Schnitzel (Deutsch) n. greacă: σνίτσελ (Ελληνικά) (snítsel) n.

italiană: costoletta (Italiano) f. norvegiană: schnitzel (‪Norsk (bokmål)‬) poloneză: kotlet (Polski) m. spaniolă: chuleta (Español) f. suedeză: schnitzel (Svenska) c. turcă: şnitzel (Türkçe)

Referințe

• DEX online