șnurui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șnur + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʃnu.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
șnurui
Infinitiv a șnurui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șnuruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șnuruiască
Participiu șnuruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe