șterpeli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ʃter.pe'li/


Verb


Conjugarea verbului
șterpeli
Infinitiv a șterpeli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șterpelesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șterpelească
Participiu șterpelit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (fam.) a sustrage ceva (cu abilitate); a fura.
  2. (v.tranz.) (rar) a atinge ceva ușor și în treacăt.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș)


Traduceri

Referințe