ștuț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Stutzen.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ștuț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ștuț ștuțuri
Articulat ștuțul ștuțurile
Genitiv-Dativ ștuțului ștuțurilor
Vocativ ștuțule ștuțurilor
  1. bucată scurtă de țeavă, care face legătura între un recipient și o conductă.


Traduceri

Referințe