țârâi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ʦɨ.rɨ'i/


Verb


Conjugarea verbului
țârâi
Infinitiv a țârâi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
țârâiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să țârâiască
Participiu țârâit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a cârpi, a țese (ciorapi).


Traduceri

Etimologie

Din țâr + sufixul -âi.

Verb


Conjugarea verbului
țârâi
Infinitiv a țârâi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
țârâi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să țârâie
Participiu țârâit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a cădea sau a facecadă picătură cu picătură, a curge sau a facecurgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic).
  2. (v.intranz. unipers.) a bura.
  3. (v.intranz.) (despre insecte și despre unele păsări) a scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi.
  4. (v.intranz.) (despre sonerie) a suna, a zbârnâi.
  5. (v.intranz.) (rar; despre instrumente cu coarde) a răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe