țârâitură

română

Variante

• țârcâitură

Etimologie

Din a țârâi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ʦɨ.rɨ.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului țârâitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țârâitură	țârâituri
Articulat	țârâitura	țârâiturile
Genitiv-Dativ	țârâiturii	țârâiturilor
Vocativ	țârâitură	țârâiturilor

1. țârâit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online