țârcovnic
română
Etimologie
Din slavă crŭkovřnikŭ.
Pronunție
- AFI: /ʦɨr'kov.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului țârcovnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țârcovnic | țârcovnici |
| Articulat | țârcovnicul | țârcovnicii |
| Genitiv-Dativ | țârcovnicului | țârcovnicilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană care are în grijă o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; pălămar.
Traduceri
Traduceri