țară

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Pronunție

  • AFI: /'ʦa.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țară țări
Articulat țara țările
Dativ-Genitiv țării țărilor
Vocativ țaro țărilor
  1. teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.
  2. locul în care s-a născut sau trăiește cineva.
  3. (În opoziție cu oraș) mediu rural.
  4. (prin extensie) locuitorii unei țări.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii


Traduceri

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi