țel

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din germană Ziel, rusă цeл (țel), maghiară cel.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
țel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țel țeluri
Articulat țelul țelurile
Dativ-Genitiv țelului țelurilor
Vocativ țelule țelurilor
  1. punct, loc la care cineva vreaajungă; (p.ext.) obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop.
  2. (înv.) punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă.
  3. cătarea puștii.
  4. dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe