țigănărit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țigan + sufixul -ărit.

Pronunție

  • AFI: /ʦi.gə.nə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
țigănărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țigănărit invariabil
Articulat țigănăritul invariabil
Genitiv-Dativ țigănăritului invariabil
Vocativ țigănăritule invariabil
  1. (înv.) impozit care se plătea de către cei care aveau în posesiune țigani robi.


Traduceri

Anagrame

Referințe