țigaretă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Zigarette.

Pronunție

  • AFI: /ʦi.ga're.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țigaretă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țigaretă țigarete
Articulat țigareta țigaretele
Genitiv-Dativ țigaretei țigaretelor
Vocativ țigaretă țigaretelor
  1. țigară.
  2. tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret.


Traduceri

Anagrame

Referințe