ținc
română
Etimologie
Din germană Zinke.
Pronunție
- AFI: /tsink/
Substantiv
| Declinarea substantivului ținc | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ținc | ținci |
| Articulat | țincul | țincii |
| Genitiv-Dativ | țincului | țincilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fiecare dintre proeminențele executate la extremitatea a două scânduri care se îmbină, una intrând în golurile celeilalte.
Traduceri
Traduceri