ținteș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țintă + sufixul -eș.

Pronunție

  • AFI: /'ʦin.teʃ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ținteș
Singular Plural
Masculin ținteș ținteși
Feminin ținteșă ținteșe
Neutru ținteș ținteșe
  1. (despre oameni) care țintește bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; (p.ext.) (despre ochi) ager, scrutător.


Traduceri

Referințe