țintirim

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din maghiară cinterem.

Pronunție

  • AFI: /ʦin.ti'rim/


Substantiv


Declinarea substantivului
țintirim
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țintirim țintirimuri
Articulat țintirimul țintirimurile
Genitiv-Dativ țintirimului țintirimurilor
Vocativ țintirimule țintirimurilor
  1. (reg.) cimitir.


Traduceri

Referințe