ținut
română
Etimologie
Din a ține.
Pronunție
- AFI: /ʦi'nut/
Substantiv
| Declinarea substantivului ținut | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ținut | ținuturi |
| Articulat | ținutul | ținuturile |
| Genitiv-Dativ | ținutului | ținuturilor |
| Vocativ | ținutule | ținuturilor |
- faptul de a ține.
- (în trecut) teritoriu mai întins care constituia o unitate administrativă.
- loc, regiune.
- (înv.) țară.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online