țivli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) cviliti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
țivli
Infinitiv a țivli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
țivlesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să țivlească
Participiu țivlit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (reg.) a țipa, a striga, a zbiera.


Traduceri

Referințe