дятел

De la Wikționar, dicționarul liber

rusă

(русский)

Etimologie

Din proto-slavă *dętel. Înrudit cu bulgară детел, sârbo-croată детао/detao, slovenă detel, slovacă ďateľ.

Pronunție

  • AFI: [ˈdʲætʲɪɫ]


Substantiv

дятел (djátel)

  1. ciocănitoare
  2. (fig.) papgal
  3. (argou) informator
  4. (argou) cretin, idiot, tâmpit, prost


m. Singular Plural
Nominativ дятел дятлы
Genitiv дятла дятлов
Dativ дятлу дятлам
Acuzativ дятла дятлов
Instrumental дятлом дятлами
Prepozițional дятле дятлах


Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





ucraineană

(українська)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

дятел

  1. ciocănitoare