корень

De la Wikționar, dicționarul liber

rusă

(русский)

Etimologie

Din proto-slavă *korenь.

Pronunție

  • AFI: /'korʲɪnʲ/


Substantiv

корень (kóren’)

  1. (bot.) rădăcină
  2. (normal la pl.) strămoși, părinți, străbuni
  3. (fig.) rădăcină
  4. (mat.) radical, rădăcină


m. Singular Plural
Nominativ корень корни
Genitiv корня корней
Dativ корню корням
Acuzativ корень корни
Instrumental корнем корнями
Prepozițional о корне о корнях


Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe