犬

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 cantoneză 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 2 chineză 2.1 Etimologie 2.2 Pronunţie 2.3 Substantiv 2.3.1 Sinonime 3 coreeană 3.1 Etimologie 3.2 Pronunţie 3.3 Substantiv 3.3.1 Sinonime 3.3.2 Cuvinte compuse 4 japoneză 4.1 Etimologie 4.2 Pronunţie 4.3 Substantiv 4.3.1 Sinonime 4.3.2 Cuvinte compuse 5 mandarină 5.1 Etimologie 5.2 Pronunţie 5.3 Substantiv 5.3.1 Sinonime 5.3.2 Cuvinte compuse

cantoneză

(粵語)

Etimologie

• Din pictograma 象形

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

犬

1. câine

Sinonime

• 狗

---

chineză

(中文)

Etimologie

• Din pictograma 象形

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

犬 (quǎn)

1. câine

Sinonime

• 狗

---

coreeană

(한국어)

Etimologie

• Din pictograma 象形

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

犬

1. câine

Sinonime

• 狗, 견공 (犬公 gyeon-gong)

Cuvinte compuse

• 투견 (鬪犬, tugyeon) - câine de luptă

---

japoneză

(日本語)

Etimologie

• Din pictograma 象形

Pronunţie

• On: ken
• Kun: inu

Substantiv

犬 (hiraganaいぬ, romaji inu)

1. câine

Sinonime

• 狗, イヌ

Cuvinte compuse

• 警察犬 (けいさつけん, keisatsu-ken): câine poliţist
• 探知犬 (たんちけん, tanchi-ken): câine de căutare
• 救助犬 (きゅうじょけん, kyūjo-ken): câine salvator
• 麻薬犬 (まやくけん, mayaku-ken): câine ce poate mirosi droguri, dope dog
• 盲導犬 (もうどうけん, mōdō-ken): câine călăuzitor (pentru persoane cu probleme de vedere)
• 聴導犬 (ちょうどうけん, chōdō-ken): câine de auz
• 介助犬 (かいじょけん, kaijo-ken): câine ce ajută la mişcare
• 子犬 (こいぬ, koinu) căţeluş
• 小犬 (こいぬ, koinu) căţeluş
• 愛犬 (あいけん, aiken) câine ,,încântător", câine ca animal de casă
• 秋田犬 (あきたいぬ, Akita-inu) Akita inu: akita japonez
• 土佐犬 (とさいぬ, Tosa-inu) Tosa inu: mastiff japonez
• 柴犬 (しばいぬ, Thiba-inu) Shiba inu: shiba japonez

---

mandarină

(‪中文(台灣)‬)

Etimologie

• Din pictograma 象形

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

犬

1. câine

Sinonime

• 狗

Cuvinte compuse

• 鷹犬 - câine folosiţi la vânătoare de vulturi
• 警犬 - câine poliţist
• 黃犬音 - ştiri
• 犬齒 - dinte canin <=> 犬牙, 虎牙