Abfertigung
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din verbul abfertigen.
Pronunție
- AFI: /'apfɛʁtɪgʊŋ/
Substantiv
| Declinarea substantivului die Abfertigung |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | die Abfertigung | die Abfertigungen |
| Acuzativ | die Abfertigung | die Abfertigungen |
| Dativ | der Abfertigung | den Abfertigungen |
| Genitiv | der Abfertigung | der Abfertigungen |
- terminare, finisare
- expediere, trimitere
- verificare
- ripostă inteligentă
- mustrare, ceartă
- destituire; concediere
